Salutare și bine v-am regăsit! În sfârșit, m-am întors pe blogul meu și voi posta din nou cel puțin odată pe săptămână. Dar de ce am lipsit oare atâta timp? Ei, bine, despre asta vă voi povesti astăzi. 
Ultimele 3 săptămâni pot să spun că au fost extrem de aglomerate și obositoare. Totul a început într-o frumoasă zi de marți, într-o „frumoasă” oră de fizică. Doamna profesoară ne corecta testele, iar noi, neavând ce face, ba discutam, ba dormeam, ba învățam la altceva…când, dintr-o dată, pe la jumătatea orei, vin niște elevi din alte clase la noi și ne spun că au nevoie de câțiva băieți pentru spectacolul în cinstea francofoniei. S-a lăsat o liniște totală în clasă, apoi eu am întrebat mai multe despre acest spectacol. După ce ei mi-au explicat mult mai bine totul, m-au întrebat dacă nu vreau să vin. Iar eu, împins din spate și „încurajat” de toată clasa, am acceptat. Și au urmat trei săptămâni foarte obositoare, dar minunate, în care plecam de la ore pe la 11 pentru a merge la repetiții, ajungeam pe la 5-6 seara acasă, repetam mereu același vals simplu pe care eu tot nu reușeam să-l învăț, încercam să-mi găsesc o probă de aptitudini, îi ajutam pe alți participanți la scrierea prezentării în limba franceză…deci, pentru că ajungeam mereu seara târziu acasă și pentru că mai aveam și teme sau de învățat nu am reușit să postez nimic. Și ieri am avut în sfârșit spectacolul. Îmbrăcat la 4 ace pentru valsul de început, aveam niște emoții incredibile. Dar a ieșit destul de bine valsul, iar imediat după, am fost nevoit să merg repede în spate să mă schimb, deoarece, eu fiind boxer, nu puteam apărea pe scenă îmbrăcat la costum. Și la prezentări, îmi venea să mor de rușine: toți ceilalți erau îmbrăcați în costume, iar eu…în tricou, pantaloni scurți și mănuși de box. La karaoke, „proba surpriză” a concursului, am reușit să impresionez lumea și am fost singurul la care nu s-a râs. Dar la aptitudini îmi venea din nou să mor de rușine: trebuia să apar în pielea goală pe scenă! Eu, care sunt numai piele și os! Mă rog, parodiam un boxer și de asta trebuia să apar așa. Dar a fost bine. Intregul public s-a distrat, a râs și a aplaudat. Iar eu am reușit, în sfârșit, să-mi înving tracul de scenă. După spectacol, mulți m-au lăudat pentru karaoke și pentru scenetă. Nu am luat nici măcar locul 3, dar știu că ceilalți l-au meritat mai mult. Și se pare că, de acum înainte, întreaga școală mă va cunoaște ca și „boxerul”. M-am distrat mult, mi-am făcut prieteni noi și am învățat ce înseamnă o pasiune și o muncă adevărată.
Dar acum spectacolul s-a terminat, la fel și repetițiile, vine și vacanța, și voi dedica mai mult timp blogului. Sper să mă țin de cuvânt.
O viaţă, un blog 
Cred ca a fost sooper…Mi-ar fi placut sa vad si eu spectacolul .